Reabilitarea termica a cladirilor

După criza energetică din 1973, aproape toate ţările Europei de Vest au adoptat programe naţionale de reabilitare termică a clădirilor încălzite, al căror efect a fost scăderea semnificativă a consumurilor energetice. Astfel, în 2001 Franta şi Germania şi-au redus consumurile energetice faţă de 1978 cu 60% şi respectiv 65%, iar Austria a ajuns în 1997, faţă de 1984, la o reducere a consumului de energie cu 55%.

În Romania consumul de energie pe locuitor este cu 50% mai mare decât media Uniunii Europene, fapt datorat în mare măsură industriei energointensive şi a risipei energetice exagerate din clădiri. Ani de zile s-au construit clădiri de locuit fără sau cu o slabă protecţie termică.

I-am prins! Secrete puternice, sfaturi, instrumente și tehnici pentru a transforma salarii mici în salarii mari

Rezistenţa termică a ferestrelor este de 3 ori, iar a uşilor de cca. 5 ori mai mică, decât rezistenţa termică a celor similare folosite în Occident, ceea ceînseamnă mari pierderi energetice.

Luând în considerare şi pierderile mari prin peretii slab izolaţi, sau prin celelalte elemente de constructie, se ajunge ca pentru un apartament de două camere din Romania să se consume de două ori mai multă căldură faţă de un apartament de patru camere în Germania.

Pentru raţionalizarea acestui consum se impune un program sever de reabilitarea termică a clădirilor locuite.

Reabilitarea termică presupune:

• îmbunataţirea performanţelor de izolare termică a anvelopei clădirii,
• creşterea eficienţei energetice a instalaţiilor interioare de încalzire şi de alimentare cu apă caldă de consum, a centralelor termice, punctelor termice şi a reţelelor de distribuţie care se găsesc în interiorul clădirilor sau adiacente acestora.

Funcţie de costurile investiţiei, soluţiile de reabilitare ale clădirilor se pot clasifica astfel:

1. Soluţii “fără costuri”, de natură organizatorică, care presupun diminuarea consumului prin:
• etanşarea ramelor de la uşi şi ferestre;
• introducerea între perete şi calorifere a unor plăci izolatoare şi reflectorizante;
• îndepărtarea obiectelor care împiedică cedarea de căldură a radiatoarelor (mobile, perdele);
• etanşarea gurilor de acces la instalaţiile sanitare;
• optimizarea orarului de funcţionare a sistemului de apă caldă;
• reducerea temperaturilor din încăperile nelocuite etc.

2. Soluţii cu “costuri reduse”, bazate pe o întreţinere adecvată, pentru diminuarea consumului prin:
• înlocuirea geamurilor sparte şi etanşeizarea tâmplăriei exterioare;
• asigurarea etanşării uşilor de intrare, către casa scărilor şi ghene;
• echiparea uşilor de acces în clădire cu dispozitive de autoinchidere;
• montarea unui rând suplimentar de geam la ferestrele exterioare vechi;
• introducerea între perete si calorifere a unor placi izolatoare si reflectorizante;
• înlocuirea garniturilor şi armăturilor nefuncţionale din instalaţiile de apă caldă menajeră;
• dotarea corpurilor statice de la ultimul nivel cu ventile de aerisire;
• detartrarea conductelor de distribuţie prin spălare chimică;
• izolarea nişelor de calorifer;
• izolarea conductelor de distribuţie şi a conductelor de transport a apei calde de consum din subsolul clădirii, etc.

3. Soluţii cu “costuri ridicate”, care în esenţă au în vedere reabilitarea termică a anvelopei clădirii, a instalaţiilor interioare de încălzire şi ventilaţie, a surselor de căldură, urmărind diminuarea consumului energetic în principal prin:
• izolarea termică a pereţilor exteriori şi eliminarea masivă a punţilor termice existente;
• izolarea termică a teraselor;
• izolarea termică a planşeelor peste subsol;
• înlocuirea tâmplăriei vechi cu cea energoeconomică (5 camere; 1,5 Kg/dmc; geam termopan 3 foiLowE);
• adoptarea soluţiilor de ventilare controlată, cu recuperare de energie;
• echiparea suprafeţelor vitrate de pe latura nordică a clădirii cu rulouri eficiente termic;
• racordarea corpurilor de încălzire prin intermediul robinetelor termostatice;
• înlocuirea coloanelor colmatate şi a racordurilor nefuncţionale aferente instalaţiilor de încălzire şi/sau apă caldă menajeră;
• înlocuirea convectoradiatoarelor vechi cu aparate moderne cu randament superior;
• utilizarea energiei solare pentru prepararea apei calde menajere;
• înlocuirea utilajelor din punctele termice şi centrale termice cu utilaje eficiente care au un randament ridicat;
• adoptarea unei scheme moderne de automatizare, măsură şi control în punctele termice şi centrale termice;
• înlocuirea reţelelor de distribuţie, agent termic şi apă caldă de consum, cu conducte preizolate;
• utilizarea surselor neconventionale de căldură (geotermală, căldura stocată în sol sau apa freatică) prin montarea în centralele termice a pompelor de căldură;
• utilizarea în cadrul centralelor a cazanelor în condensaţie şi/sau a sistemelor cu cogenerare.
• folosirea panourilor solare pentru prepararea apei calde menajere etc;

Calitatea unei reabilitări termice este dependentă de natura şi grosimea izolaţiei. Izolaţia este mai eficientă cu cât coeficientul de pierdere termică al suprafeţei izolate este mai mic. Nivelul pierderilor energetice prin pereţii exteriori ai unei clădiri funcţie de natura materialului de zidărie şi grosimea izolaţiei se prezintă astfel:

Grosimea peretelui  exterior/material	Coeficientul de pierdere termica U (W/mp°K)
Grosimea izolatiei	neizolat	6 cm	8 cm	10 cm	12 cm	14 cm
37 cm  - caramida plina	1,45	0,45	0,37	0,31	0,27	0,24
37 cm - caramida cu goluri (clasica)	1,08	0,41	0,34	0,29	0,25	0,23
37 cm  - caramida eficienta cu goluri	0,36	0,23	0,21	0,19	0,17	0,16
30 cm  - Ytong	0,46	0,27	0,24	0,21	0,19	0,18
30 cm  - beton armat	3,20	0,55	0,43	0,36	0,30	0,26
30 cm  - lemn masiv	0,60	0,32	0,27	0,24	0,21	0,19

Se consideră o izolaţie nesatisfăcătoare pentru un perete exterior dacă coeficientul U al acesteia este ≥ 0,4 W/mp°K ; satisfăcătoare dacă U este între 0,31 şi 0,40 W/mp°K; bună dacă U este între 0,25 şi 0,30 W/mp°K şi foarte bună dacă U ≤ 0,25 W/mp°K.

O importanţă majoră o au şi pierderile prin tâmplăria exterioară a clădirii. Coeficientul de pierdere termică, aferent diferitelor tipuri de ferestre, evidenţiază faptul că pierderea energetică prin zonele vitrate, raportată la unitatea de măsură (mp), este mult mai mare decât prin suprafeţele izolate.

De aceea, la construcţia unei locuinţe, se recomandă ca ferestrele amplasate pe latura nordică, să fie echipate cu rulori eficiente termic(lamele cu spumă poliuretanică) şi să aibe o suprafaţă strict limitată la necesarul de lumină pentru atingerea gradului de confort.

Coeficientul U (W/mp°K) pentru diferite tipuri de tâmplărie este evocată de graficul din manşeta paginii.

Costurile aferente reabilitării termice se compensează practic, prin diminuarea costurilor necesare asigurării consumului energetic pentru producerea microclimatului locuibil.