Polistirenul:
Polistirenul este un produs
rezultat în urma polimerizării unui monomer aromatic styrene, obţinut ca
derivat al ţiţeiului, în prezenţa unui catalizator peroxidic. Rezultatul
final este o pulbere solidă, cu o granulaţie de 0,01-0,2mm, având componetele
structurale impregnate cu aer.
A fost obţinut pentru prima dată în 1930, de firma BASF. Produsul prezintă urmatoarele caracteristici tehnice principale: I-am prins! Secrete puternice, sfaturi, instrumente și tehnici pentru a transforma salarii mici în salarii mari
Datorită structurii
sale, în afara calităţilor tehnice prezentate, polistirenul este şi
un foarte bun izolant fonic. Capacitatea fonoizolantă a polistirenului
prezintă caracteristica din graficul alăturat.
Polistirenul poate fi prelucrat prin expandare sau extrudare. Procesul
tehnologic de expandare EPS include mai multe etape, dintre care cele
mai importante sunt: preexpandarea si expandarea propriu-zisă.
Preexpandarea: este
etapa în cursul căreia granulele din pvc, sub acţiunea unui agent de
expandare şi în condiţii de temperatură (cca. 100°C) îsi
măresc volumul de cca. 50 de ori (până la 3-4 mm). Procesul
determină densitatea şi omogenitatea produsului.
Expandarea: este
etapa procesului tehnologic desfasurată în parametri controlaţi de
temperatură şi depresiune (vacum), în care perlele de polistiren preexandat sunt sudate una de
alta. Această etapămarchează decisiv rezistenţa mecanică a
produsului, gradul de coeziune al particulelor,
distribuţia coerentă a densităţii şi capacitatea de difuzie.
Polistirenul
expandat este obţinut dintr-un amestec de 5-10 % gaz de expandare (pentan sau
bioxid de carbon) şi 90-95 % polistiren.
Amestecul
expandează într-o spumă mai mult sau mai puţin densă, sub acţiunea
vaporilor de apă. Structura impregnată în proporţie de 98% cu aer, îi coferă produsului
calităţi de excepţie privind greutatea şi capacitatea izolantă. Într-un
cm. cub de polistiren expandat, se estimează că
există cca. (30-100)x10³ granule structurale. Greutatea uzuală a
polistirenului expandat este între 5-30 Kg/mc.
La
temperatura de 850 ºC polistirenul se descompune în principalele sale
elemente structurale:
Concentraţia
admisă pentru aceste componente, fără a afecta existenta
biologică este de:
Analizând
rezultatele testelor experimentale, privind limitele admise pentru
sănătatea umană a substanţelor conţinute, putem concluziona următoarele:
•monoxidul
de carbon considerat cel mai periculos gaz, aflat în structura
polistirenului şi degajat în cazul arderii, poate atinge o concentraţie maximă de cca. 0,0364%
considerată departe de limitele pericolului.
O concentraţie de zece ori mai mare, de 0,4%, în mai puţin de o
oră poate deveni fatală. Respirarea unui aer cu o concentraţie de
0,15% monoxid de carbon, generează serioase disfuncţionalităţi
sistemului biologic. Dacă această concentraţie atinge 1,3%, moartea survine
după cca. 2-3 inhalări consecutive. Concentraţia
admisibilă este considerată a fi de max. 0,15-0,2%.
•concentraţia
de bioxid de carbon de max. 1,28%, nu pune în pericol viaţa. O
concentraţie de 1-3% provoacă perturbări respiratorii,la
5% respiraţia se face cu dificultate, iar la o concentraţie de 10% poate
provoca moartea în mai puţin de 5 minute.
•scăderea
concentraţiei de oxigen cu cca. 1,44 % este cu mult sub limitele admise.
Normală la cca. 21%, acceptată ca admisibilă la 15%, deşi la acest nivel poate genera usoare
contracţii epidermice, riscantă la 10% când poate provoaca o
usoară grimase, devine periculoasă sub
6% şi poate duce la pierderi de cunostiinţă. Tabelul
indică şi pentru celelalte gaze componente, limitele acceptabile. Se poate
concluziona că, descompunerea prin topire a polistirenului expandat, nu
prezintă simptomele unui produs periculos sănătăţii animale, în
primele 60 minute ale arderii.
Principalele
caracteristici tehnice ale polistirenului expandat sunt:
Polistirenul
extrudat este un material izolant
de înaltă performanţă, realizat printr-un proces tehnologic
bazat pe extrudare, cu o structură omogenă şi
celule închise, care îi conferă o serie de proprietăţi
deosebite cum ar fi: conductibilitate termică foarte scăzută;
lipsa capilarităţii;
rezistenţă ridicată la umezeală; rezistenţă la ciclurile
de îngheţ/dezgheţ;
rezistenţă mecanică excelentă; înaltă rezistenţă la difuziunea
vaporilor; greutate specifică mică; imputrescibil; curat,
fără miros şi neiritant pentru piele.
Ambele produse EPS şi XPS sunt recomandate în lucrările de izolaţie a clădirilor încălzite.
Caracteristicile
tehnice, simplitatea prelucrării şi montării (nu necesită instrumente
speciale şi forţă de muncă calificată), recomandă utilizarea pe scară largă a
acestor produse. Comparând
capacitatea izolantă a diferitelor materiale de construcţii şi echivalenţa grosimii zidurilor
pentru acelaşi grad de izolare, polistirenulse
situează categoric în top-ul acestora.
Reprezentarea
grafică a acestei echivalenţe este evocată de graficul din manşeta
paginii:
![]() |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu