Cum
montam polistirenul pentru fatade ?
Materiale
necesare:
1.
Polistiren expandat
2. Adeziv si masa spaclu
3. Profile de colt
4.
Plasa armare
5. Dibluri polistiren
6. Amorsa
Unelte
necesare:
1.
Bidinea
2. Ciocan
3. Bormasina
4. Drisca zimtata si spaclu
5. Cutter
6. Nivela cu bula de aer
7. Drisca cu burete

Necesitatea izolarii peretilor exteriori:
Scopul izolatiei termice este realizarea confortului termic prin minimizarea consumului de energie necesar pentru racire/incalzire.
Orice casa pierde energie prin elementele prezentate in schema alaturata de mai jos:

1. Acoperis 30%
2. Ziduri 16% 3. Podea 16% 4. Cai de aerisire 3% 5. Improspatarea aerului 20% |
Pentru a avea
succes in reducerea consumului de energie pentru incalzire sau
racire, este esential ca zidurile exterioare sa corespunda unor
standarde de izolatie termica.

Izolare
termica
Izolarea prin exterior este extrem de eficienta, deoarece elimina pe cat posibil intreruperile de izolatie. De asemenea limiteaza transferurile termice intre interior si exterior si astfel contribuie la confortul locuintei, indeosebi iarna si vara.
O cladire cu o buna izolatie termica are un consum energetic mic si contribuie indirect la protejarea mediului, prin reducerea emisiunilor de gaze cu efect de sera.
Izolarea prin exterior este extrem de eficienta, deoarece elimina pe cat posibil intreruperile de izolatie. De asemenea limiteaza transferurile termice intre interior si exterior si astfel contribuie la confortul locuintei, indeosebi iarna si vara.
O cladire cu o buna izolatie termica are un consum energetic mic si contribuie indirect la protejarea mediului, prin reducerea emisiunilor de gaze cu efect de sera.
Etape
in montarea polistirenului
1. Pregatirea suprafetei
Peretele trebuie bine curatat de praf si apoi spalat cu jet de apa sub presiune. Lasati apoi sa se usuce perfect. Peretii foarte absorbanti (ex. BCA) trebuie tratati in prealabil cu grund pentru ca mortarul care fixeaza placile sa nu se usuce prea repede.

2. Aplicarea mortarului pe placi
Preparati intr-un recipient mortarul, respectand cantitatile pentru amestec. Aplicati mortarul in jurul placii sub forma unei benzi cu o latime de 3-4 cm. In centru, asezati cateva gramajoare cu un diamentru de prox. 8 cm. In urma presarii trebuie ca mortarul sa ocupe 40% din suprafata placii.

3. Pozitionarea placilor pe perete
Aplicati placile una langa alta incepand de la baza peretelui, de la un colt, mergand pana la partea superioara a peretelui mentinand o linie dreapta. Miscati placa aplicata pana ajunge sa se fixeze bine langa celelalte placi.

4. Fixarea placilor in dibluri
Placile de polistiren se fixeaza cu dibluri atunci cand peretii sunt denivelati iar placile nu pot adera perfect la suprafata acestora. Aveti grija sa nu iasa in afara placilor de polistiren capetele diblurilor. Se infig bine in perete folosind un ciocan. Dibluirea se face cu cel putin 6 dibluri pe mp.

5. Aplicarea mortarului de fixare
Dupa intarirea mortarului cu care s-au fixat placile trebuie aplicat stratul protector cu plasa de armare. Pentru aceasta se aplica un strat de mortar pe o suprafata de aproximativ 1 m in partea superioara a peretelui de care se va prinde plasa care mai apoi se va derula pana jos la soclu.

6. Prinderea plasei de armare
Plasa de armare se acopera cu un strat de mortar incepand din centrul plasei si apoi spre margini. Acest strat protector trebuie sa acopere plasa in intregime. Grosimea stratului trebuie sa fie de aproximativ 3-5 mm.

7. Montarea coltarelor cu plasa
Colturile cladirii fiind predispuse lovirii, trebuie sa montam coltare metalice pe o inaltime de 2 m de la sol. Astfel colturile cladirii vor fi protejate de actiunile mecanice.

8. Netezirea suprafetei
Suprafata stratului protector se poate netezi inainte sa se usuce. Folositi o drisca cu burete sau o bucata de polistiren. Indepartati astfel toate imperfectiunile ramase dupa aplicarea stratului protector. Dupa uscare suprafata este gata de aplicarea vopselei decorative.

Niciun dezvoltator care se respectă nu mai construieşte fără să asigure izolaţie termică, de cele mai multe ori cu polistiren. Dacă materialul te protejează de frig, erorile "mânii de lucru" pot duce la surprize ca mucegaiul, igrasia sau şoarecii.
Polistirenul,
fie el expandat sau extrudat, a pornit ca scârţâitoare în
jocurile copiilor, a fost revitalizat de constructori ca material
termoizolant şi promovat de primării în programele de reabilitare
termică. Este utilizat la construcţia a aproape tuturor caselor şi
blocurilor noi, iar avantajele sunt imediat vizibile.
Dacă izolaţia a fost instalată cum trebuie, când afară temperatura se apropie de cea a îngheţului, înăuntru, fără să fie pornită căldura, sunt 20 de grade Celsius. Consumul de energie scade, fericitul posesor al unei case izolate plăteşte mai puţin. Totuşi, în timp încep să se observe şi lucrurile mai puţin bune ale acestui tip de izolaţie. Cauzat în mare măsură şi de felul în care a fost montat, polistirenul, deci şi pereţii clădirii, îşi pierd aspectul plat şi devin văluriţi.
Dacă izolaţia a fost instalată cum trebuie, când afară temperatura se apropie de cea a îngheţului, înăuntru, fără să fie pornită căldura, sunt 20 de grade Celsius. Consumul de energie scade, fericitul posesor al unei case izolate plăteşte mai puţin. Totuşi, în timp încep să se observe şi lucrurile mai puţin bune ale acestui tip de izolaţie. Cauzat în mare măsură şi de felul în care a fost montat, polistirenul, deci şi pereţii clădirii, îşi pierd aspectul plat şi devin văluriţi.
Dacă
legăturile dintre panouri nu au fost strânse cum trebuie, apar
aşa-numitele punţi termice, ceea ce duce la condens. Umiditatea din
casă se transformă repede în mucegai şi igrasie. Mai ales în
cazul polistirenului extrudat. Legăturile neetanşe dintre panouri
aduc însă o problemă chiar mai spinoasă, pentru unii, decât
umiditatea - şoriceii.
Polistirenul
protejează de frig, nu şi de dinţi
"Au
intrat între cărămidă şi polistiren şi fac un zgomot infernal.
Mi-au stricat izolaţia, am tăiat rigipsul să găsesc gaura.
Paradisul lor e polistirenul", suna plângerea unei femei recent
mutată la casă nouă într-un complex rezidenţial. Mihai Musta,
expert în deratizare, a întâlnit multe astfel de cazuri. "Depinde
mult de felul în care izolaţia este făcută. Dacă vorbim doar de
izolaţie la exterior, problema cu şoarecii nu este atât de rea,
mai ales pe timp de iarnă, pentru că oricum ar îngheţa.
Dacă au intrat însă în izolaţia din interior, trebuie chemată deratizarea. Cea mai bună metodă - pisica, nu mai merge aici, pentru că nu se poate băga după ei.Trebuie încercat cu otravă, după caz, sau se pot folosi aparate cu ultrasunete. Aparatele acestea nu omoară şoarecii, dar îi alungă", spune Mihai Musta. Problema este însă că, după ce şoriceii au dispărut, oamenii nu mai pun în funcţie aparatele, astfel că rozătoarele pot să revină oricând. "Este suficientă o fisură de un deget şi şoarecii se strecoară. Iar din câte am văzut eu, la noi plăcile acelea de polistiren nu se aplică foarte bine, sunt mai mult cocoloaşe decât plăci".
Mai
scump, dar mai eficient
Mai
puţin folosită ca polistirenul este vata minerală (aşa-zisa vată
de sticlă, precum şi vata minerală bazaltică), mai întâi pentru
că este de cel puţin două ori mai scumpă, apoi şi pentru că se
crede că este toxică.
Dacă producătorii dau asigurări că nu
e cazul, s-au întâlnit totuşi cazuri de alergii cauzate de această
substanţă. Vata minerală, o ţesătură de fibre de sticlă cu
ajutorul unui liant organic care are rolul de a ţine fibrele legate
unele de altele, funcţionează ca termoizolant la fel ca şi
polistirenul. Între fibre se creează camere de aer care au o foarte
bună capacitate de a împiedica transferul termic şi fonic.
Dacă şoarecii îşi fac unori loc şi prin vata minerală, mai greu este pentru microorganisme. Fiind un material steril mulţumită procesului de producţie, dăunătorii îşi fac mai greu loc. Avantajul major faţă de polistiren vine însă când este vorba de incendii.
Deşi polistirenul rezistă destul de bine la flăcări, după o anumită temperatură se poate aprinde şi întreţine focul, emanând şi un fum foarte toxic. Nu este şi cazul vatei minerale, care nu arde, nu propagă şi nici nu întreţine focul. Dacă atât polistirenul, cât şi vata minerală sunt materiale termoizolante, vata se comportă mult mai bine când vine vorba de izolaţia fonică.
Un alt avantaj ar fi faptul că vata nu îşi modifică foarte mult forma, ceea ce nu este cazul cu polistirenul, care, supus intemperiilor, tinde să se deformeze. Totuşi, preţul faţă de polistiren este dublu, lucru care contează poate cel mai mult în luarea unei decizii.
Dacă şoarecii îşi fac unori loc şi prin vata minerală, mai greu este pentru microorganisme. Fiind un material steril mulţumită procesului de producţie, dăunătorii îşi fac mai greu loc. Avantajul major faţă de polistiren vine însă când este vorba de incendii.
Deşi polistirenul rezistă destul de bine la flăcări, după o anumită temperatură se poate aprinde şi întreţine focul, emanând şi un fum foarte toxic. Nu este şi cazul vatei minerale, care nu arde, nu propagă şi nici nu întreţine focul. Dacă atât polistirenul, cât şi vata minerală sunt materiale termoizolante, vata se comportă mult mai bine când vine vorba de izolaţia fonică.
Un alt avantaj ar fi faptul că vata nu îşi modifică foarte mult forma, ceea ce nu este cazul cu polistirenul, care, supus intemperiilor, tinde să se deformeze. Totuşi, preţul faţă de polistiren este dublu, lucru care contează poate cel mai mult în luarea unei decizii.
Izolarea
cu celuloză
Producătorii care comercializează substanţa sub diferite forme, Thermofloc, Isocell, afirmă că izolează chiar şi de opt ori mai bine ca vata minerală, fiind de asemenea antifonic şi ecologic.
O
alternativă la polistiren şi vata minerală este izolarea cu
celuloză, material obţinut prin tocarea hârtiei şi adăugarea
unor substanţe care conferă proprietăţi de ignifugabilitate şi
rezistenţă la ciuperci şi dăunători. Soluţia nu vine în
panouri, ci sub formă de pastă care este pulverizată cu ajutorul
unor pompe pneumatice direct pe pereţi, acoperişuri etc.
Producătorii care comercializează substanţa sub diferite forme, Thermofloc, Isocell, afirmă că izolează chiar şi de opt ori mai bine ca vata minerală, fiind de asemenea antifonic şi ecologic.
Când
vine vorba de mucegai, este inclus în clasa zero (adică deloc),
asigurând datorită rigidităţii şi protecţie împotriva
rozătoarelor şi insectelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu